În inimă tu ai un loc
Ce nu rămâne neumplut:
Va fi umplut ori de cel rău,
Ori de Hristos, prin Duhul Sfânt.

Cel ce e înăuntrul tău
Cu totul te va transforma,
Tot ce ai îi vei oferi
Și viața îi vei închina.

Iar oamenii din preajma ta
Vor înțelege al cui ești,
Din a cui sevă te hrănești
Și pentru cine tu rodești!

Ei vor vedea roade cerești
Dacă trăiești în Dumnezeu
Sau, doar sălbatici curcubeți
Dacă trăiești pentru cel rău!

Poți binecuvântare fi
Ca mierea, pentru Ionatan,
Miere din fagurul preasfânt
Ce stă pe vârful de toiag!

Precum dealtfel pentru mulți
Moartea în oală tu poți fi,
Căci prin sălbatici curcubeți
Pe alții îi poți otrăvi!

Așa este, chiar dacă spui
Că tu mereu neutru ești
Căci vei sluji totuși cuiva
Și pentru cineva trăiești!

Calea de mijloc asta e:
Confuzie și curcubeți
Care se vor sălbătici
Ca niște otrăviți bureți!

Întreabă-te așadar, azi,
Dacă trăiești pentru cel rău,
Sau, de arăți prin ce rodești
Că ești copil de Dumnezeu!

Îți amintește, frate drag,
Că pentru tot ce vei rodi,
Răsplată ori în iad primești,
Ori sus, pe plai de bucurii!

Iar asta fi-va pentru veci
De Tatăl veșnic hotărât,
Răsplata ta te va urma
Chiar și dincolo de mormânt!

Dumnezeiesc e să-nțelegi
Că e, nespus, mai bine-așa:
Să mânci veșnică miere-n cer
Decât otravă, pururea!